Atracții · Munții Apuseni

Cheile Turzii

Cheile Turzii alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), aflată în județul Cluj, la o distanță de 6 km vest de municipiul Turda, de-a lungul văii Hășdate.

Cheile Turzii
Foto: Wikimedia Commons
Dormi aproape de Cheile TurziiPensiuni, cabane și hoteluri din Munții Apuseni, cu contact direct la gazdă, fără comision.
Vezi cazările

Cheile Turzii alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), aflată în județul Cluj, la o distanță de 6 km vest de municipiul Turda, de-a lungul văii Hășdate.

Rezervația naturală Cheile Turzii este administrată de Consiliul Județean Cluj, respectiv de comuna Mihai Viteazu.

Etimologie

„Chei” (conform DEX) = vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. După formele de relief, Cheile Turzii sunt mai mult formate de om, fiind o carieră veche de piatră pe vremea dacilor.

Descriere

Au o lungime de 1.300 m și o înălțime a pereților de până la 200 m. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate.

Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă.

Punțile și poteca turistică

Cele 4 punți din Cheile Turzii peste Valea Hășdate, numerotate în sensul curgerii apelor văii, sunt următoarele:

- Puntea 1 („Podul Peșterilor” )

- Puntea 2 („Mijlocul Cheii”)

- Puntea 3 („Vizuina spălată”)

- Puntea 4 („Portița Cheilor”).

În cursul timpului, punțile avariate au fost refăcute de mai multe ori.

Traseul potecii turistice prin Chei (numită și „poteca de jos”):

- de la intrarea în Chei dinspre satul Petreștii de Jos până la puntea 1 („Podul Peșterilor”): pe malul stâng al văii.

- între puntea 1 („Podul Peșterilor”) și puntea 2 („Mijlocul Cheii”): pe malul drept.

- între puntea 2 („Mijlocul Cheii”) și puntea 3 („Vizuina spălată”): pe malul stâng.

- între puntea 3 („Vizuina spălată”) și puntea 4 („Portița Cheilor”): pe malul drept.

- de la puntea 4 („Portița Cheilor”) până la cabană: pe malul stâng.

Formarea Cheilor

Roca calcaroasă care formează Cheile Turzii s-a depus în urmă cu cca 150 milioane ani. Prin mișcări foarte lente, masivul de calcar a fost ridicat treptat spre suprafață. Apele Văii Hășdate au săpat și transportat rocile, dar apele au rămas aproape la aceeași cotă.

Istoric

În punctul „Piatra Tăiată” (monument istoric situat în apropiere de „Izvorul Romanilor”; coordonatele izvorului: 46°35'28"N 23°42'41"E) se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv.

Din carieră a fost transportată la biserica din satul învecinat Cheia o coloană înaltă de 1,5 m și cu diametrul de 0,34 m.

În carieră și în împrejurimile sale s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domițian, un denar din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar.

Situl arheologic din punctul „Dealul Alb” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2015.

Date biogeografice

Flora

În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoșului, odoleanul, omagul, stânjenelul violaceu, vulturica, scorușul argintiu, usturoiul sălbatic, ș.a.

În anul 1858 s-a descoperit usturoiul de stâncării (Allium obliquum), care reprezintă cea mai vestică din arealul său.

Dintre speciile alpine care au supraviețuit până astăzi în aceste chei sunt: aster alpinus, ranunculus oreophilus, etc.

Fauna

Sunt prezente 67 de specii de păsări, pești, batracieni, vulpea, nevăstuica, jderul de piatră, mistreți, iepuri, căprioare, șerpi etc.

Unele specii de păsări sunt chiar rarități declarate monumente ale naturii, cum ar fi: fluturașul de stâncă (trichodroma muraria), drepneaua mare (apus melba), mierla de piatră (monticola saxatilis), presura de munte (emberiza cia), acvila de munte (aquila chrysaetos).

Peșteri

Se cunosc în Cheile Turzii aproximativ 50-60 de peșteri, arcade (resturile peșterilor prăbușite) sau firide, în general au dimensiuni mici (8 depășesc 20 m lungime, cea mai mare atingând 123 m).

Peștera „Cetățeaua Mare” („Peștera lui Balica”) se află lângă puntea I, pe partea dreaptă a văii Hășdate. Aici s-a adăpostit o perioadă haiducul Nichita Balica din Petreștii de Jos, care a participat la revolta antiaustriacă a Curuților. Pe versantul opus, pe malul stâng al văii, se găsește peștera „Cetățeaua Mare”.

Alte informații turistice

Cheile Turzii se leagă printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile Turului, Cascada Ciucaș și Cheile Borzești.

În anul 1939, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor văii Hășdate) a fost montată o cruce mare (din șină de cale ferată îngustă). Crucea a fost amplasată și sfințită în cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atât oameni din partea locului, cât și oficialități din Turda. Crucea a căzut în anul 1998, fiind înlocuită în aprilie 1999 cu o alta, tot din metal. Această cruce a fost montată prin grija membrilor „Asociației Alpiniștilor Pajura” din Turda.

Lângă „Balta lui Dănilă” la „Strungă” (o îngustare a Cheilor, între puntea I și puntea II), malul drept a fost consolidat la o cotitură strȃmtă și periculoasă de un pod de beton cu balustradă metalică.

Vechea bisericuță din lemn ridicată în anul 1937 pe coama din partea dreaptă a Cheilor (în sensul de curgere a văii Hășdate), pe locul unei vechi mănăstiri greco-catolice, a fost demolată în anul 1966, deoarece nu mai era folosită, aflându-se totodată într-un stadiu avansat de deteriorare.

Un afluent de stânga al văii Hășdate este pârȃul-torent Vapa, cu confluență lângă cabană. Acest torent a avariat grav, printr-o puternică viitură în anul 1899, vechiul adăpost (refugiu) din Cheile Turzii.

În zonă sunt instalate mai multe case de vacanță.

Este o zonă preferată de alpiniști datorită verticalității pereților și accesului relativ ușor cu echipamente. Sunt peste 200 de trasee de alpinism și escaladă, anual se țin diverse concursuri și memoriale.

Datorită frumuseții și diversității fenomenelor carstice cât și a bogăției florei și faunei locale care include numeroase specii rare, endemisme și relcite glaciare, aceste chei au fost declarate monumente ale naturii cu o mare valoare științifică.

Izvoare

În Cheile Turzii există 2 izvoare cu apă bună de băut:

- pe malul drept al văii, între punțile I și II, se află „Șipotul Cheilor”, un izvor de versant, pe un perete cu mușchi, ușor de recunoscut.

- un izvor ascuns, mai greu de găsit, tot pe marginea cărării, într-un loc îngust.

Portița

Între puntea I și ieșirea din Chei spre Petrești există un pasaj artificial cu pereți verticali printr-o stâncă care împiedică libera circulație, numit „Portița”. Această trecere s-a realizat în anii antebelici.

Mori

În trecut au existat 3 mori cu apă la Cheile Turzii, care au folosit puterea motrice a văii Hășdate:

- o moară la intrarea văii Hășdate în Chei (deservea populația satului Petrești).

- 2 mori la ieșirea văii Hășdate din Chei (deserveau populația satului Săndulești). Una din ele era situată lângă un canal artificial al văii, canal care nu mai există în prezent.

Vechiul adăpost și noua cabană

Între anii 1890-1894 s-a construit la intrarea în Chei un adăpost din piatră (refugiu pentru turiști), avariat în anul 1899 de o viitură catastrofală a pârȃului-torent învecinat Vapa. Adăpostul a fost creat pentru refugiul oamenilor la intemperii, nu pentru cazare și alimentare. A fost amplasat pe locul unde astăzi e grupul sanitar al cabanei. Nu avea camere, numai lavițe și mese de lemn. Turnul adăpostului a rămas în picioare până în 1934, când a fost demolat, spre a face loc unei noi cabane, existente și astăzi. Piatra de temelie a cabanei a fost așezată la 3 iunie 1934, în cadrul unei ceremonii, în prezența a aproximativ 4000 de participanți. Cabana s-a construit la cca 30 m nord-vest de vechiul adăpost și s-a inaugurat la 8 septembrie 1935.

Text adaptat după articolul „Cheile Turzii” de pe Wikipedia, disponibil sub licența CC BY-SA 4.0. Fotografia: Wikimedia Commons.

Cazări în Munții Apuseni

Mai citește despre Munții Apuseni

Peștera Urșilor Atracții · Munții ApuseniPeștera UrșilorPeștera Urșilor este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, precum și un important sit speologic și paleontologic. Peștera se afla în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa din județul Bihor, la o altitudine de 482 m. A fost descoperită în 1975, cu oca Salina Turda Atracții · Munții ApuseniSalina TurdaSalina Turda se găsește în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în salină (prin galeria de acces Franz Josef) se făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă), în prezent prin noua și moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Aleea Durgău nr. 7). Munții Apuseni Zone și stațiuni · Munții ApuseniMunții ApuseniMunții Apuseni sunt un lanț muntos din Transilvania, parte a Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf este Vârful Bihor, din munții Bihor cu o altitudine de 1849 de metri. Sunt delimitați la nord de Râul Barcău, la sud de Râul Mureș, la vest de Dealurile și Câmpia de Vest, iar la est de Depresiune Peștera Scărișoara Atracții · Munții ApuseniPeștera ScărișoaraPeștera Scărișoara sau Ghețarul de la Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România. De aici îi vine și numele de „ghețar” iar „Scărișoara” provine de la comuna Scărișoara situată 16 km mai jos, de care aparținea administrativ în vremea când a fost numită astfel. Acum aparține comu