Zone și stațiuni · Harghita și Covasna
Băile Tușnad
Băile Tușnad (în maghiară Tusnádfürdő) este un oraș în județul Harghita, România, format din localitățile componente Băile Tușnad (reședința) și Carpitus. Are o populație de 1.641 locuitori, fiind orașul cu cel mai mic număr de locuitori din România. Este situat în partea sudică a depresiunii Ciucul
Băile Tușnad (în maghiară Tusnádfürdő) este un oraș în județul Harghita, România, format din localitățile componente Băile Tușnad (reședința) și Carpitus. Are o populație de 1.641 locuitori, fiind orașul cu cel mai mic număr de locuitori din România. Este situat în partea sudică a depresiunii Ciucului, între Munții Harghita și Munții Bodoc, în cheile Oltului, la o altitudine de 650 m. Este o importantă stațiune balneo-climaterică.
Se află în regiunea istorică Transilvania, la o altitudine de 650 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 1,89 km². Populația, determinată în 1 decembrie 2021, prin recensământ și chestionar, este de 1.372 locuitori.
Istorie
Data cea mai probabilă pentru fondarea stațiunii este anul 1842. Vindecarea miraculoasă a unui fiu de cioban a atras atenția asupra efectului terapeutic al apelor minerale, după care s-au pus bazele unei societăți pe acțiuni în vederea exploatării stațiunii în anul 1845. Cu ocazia revoluției din anul 1849 stațiunea este distrusă; reconstrucția începe abia în 1852.
Informații generale
Indicații terapeutice
Afecțiuni cardiovasculare (stări după infarct miocardic, tulburări circulatorii, afecțiuni valvulare ale miocardului, hipertensiune arterială, tulburări circulatorii);
Afecțiuni ale sistemului nervos (nevroză astenică, distonii neurovegetative, stări astenice secundare, stări de oboseală fizică și intelectuală);
Afecțiuni digestive (boli ale stomacului, tulburări funcționale ale colonului, gastrite cornice, enterocolite, dischinezii biliare);
Afecțiuni endocrine (hipertiroidie ușoară, insuficiență suprarenală, boala Basedow);
Tipuri de proceduri
Băi cu CO2, mofete, băi galvanice, masaj;
Împachetări cu parafină, băi de plante, masaj;
Magneto-diaflux, ionizări, cultură fizico medicală;
Cură internă cu ape minerale, masaj manual reflex;
Magnetoterapie, cultură fizică medicală, masaj, cură de teren, cură internă.
Factori naturali de cură
Ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice, bicarbonatate;
Mofete;
Bioclimat de tip subalpin, stimulant, tonifiant.
Compoziția resurselor minerale
Izvorul Stănescu: debit 405 l/h, T. 7 °C; pH 6,2 natural carbogazoasă, bicarbonatată, sodică, calcică, magneziană, hipotonă;
Izvorul Apor: debit 7200 l/h, T. 7 °C; pH 5,3; natural carbogazoasă, feruginoasă, clorurată, bicarbonată, sodică, calcică, hipotonă;
Izvorul Mikes: debit liber; T. 14 °C, pH 5,6, natural carbogazoasă, ușor feruginoasă, clorurată, bicarbonatată, sodică, hipotonă.
Informații turistice
Istoricul localității
Valea Oltului și spațiul depresionar au constituit prin caracteristicile naturale, regiuni favorabile dezvoltării de așezări și desfășurării activităților economice și de schimb. Cercetările istoricilor au dovedit prezența unor astfel de activități organizate încă din timpuri străvechi. Celor din neolitic și epoca bronzului identificate în raza unor localități din depresiunile Ciuc și Brașov li se adaugă șirul de așezări din lungul Oltului de la Sâncrăieni, Sântimbru, Tușnad. Deosebit de importante prin mărime, dar și prin poziția strategică erau fortificațiile de pe vârful Cetății, din perioada hallstadiană.
La 1702, pe o hartă a regiunii Ciuc, apar menționate câteva izvoare din zona muntoasă a regiunii iar în 1731, într-o lucrare aparținând lui Fr. Kunics se relevă faptul că localitatea Tușnad deja este bine cunoscută prin valoarea deosebită a apelor acidulate. La acea dată, aceste afirmații se refereau la satul Tușnad din marginea sudică a Depresiunii Ciuc, dar este posibil ca între izvoarele cunoscute atunci unele să se fi aflat și în zona defileului alături de cele de la baza Muntelui Haramu Mare. Potrivit traditiției orale, la începutul secolului al XIX-lea începe să se discute tot mai mult de apele din defileul Oltului din zona ,,Câmpu Vorbirii" și de efectele lor în tămăduirea rănilor unor ciobani. La 1845, terenul cu izvoare cunoscut sub numele de ,Câmpu Vorbirii" este concesionat unei societăți pe acțiunim formată din șase persoane. Între documentele întocmite cu acest prilej se numără Statutul societății care, prin cele 22 de articole, preciza condițiile de activitate ale acesteia în scopul exploatării apelor minerale și a condițiilor naturale pentru tratarea unor boli. În lunca Oltului și pe terasa joasă a acestuia apar primele construcții. Între ele renumit este hanul de ,,La Făgădău", unde erau găzduiți cei mai mulți dintre vizitatorii locului. Treptat, afacerile devenind rentabile, numărul acționarilor a crescut la 42. Până în 1847 sunt ridicate 40 de vile, o casă de întâmpinare a oaspeților, iar unele izvoare sunt amenajate.
Revoluția de la 1848 - 1849 din Transilvania a fost marcată de numeroase evenimente și bătălii însemnate în ținutul depresiunilor intramontane Ciuc și Brașov, dar și în lungul defileului Oltului. Aici, în 1849 s-au purtat lupte, trecătoarea fiind apărată de revoluționari în fața trupelor imperiale. Unul dintre punctele de rezistență ale revoluționarilor s-a aflat în zona culmii abrupte ,, Stâncile de jos" numită de atunci Ludmila. Mica stațiune, ce de abia se înfiripase între 1845 - 1847, a suferit pierderi mari atât din cauza acestor evenimente, dar mai ales prin incendierea construcțiilor de către localnici, care astfel protestau față de hotărârea abuzivă a Casei imperiale austriece, prin care li se anula gratuitatea folosirii băilor și apelor minerale. De abia în 1852 încep lucrările de refacere a stațiunii, sub coordonarea lui Mikes Senedek. Sunt reconstruite vilele, reamenajate băile și izvoarele minerale, se ridică construcții noi pe terasa principală, sub culmea Apor. Important este faptul că de la această dată așezarea poartă numele Tușnad Băi prin legarea ei toponimică de localitatea situată la nord, la numai câțiva kilometri. Stațiunea se face treptat recunoscută atât prin apele minerale cât și prin calitățile deosebite ale cadrului natural, care asigurau odihnă plăcută, reconfortantă. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, prin defileu este construită și calea ferată Brașov - Miercurea Ciuc, astfel ușurându-se mult accesul în stațiune din regiuni îndepărtate. O succintă, dar interesantă descriere a stațiunii a rămas de la Pallos Nagy, care în anul 1897, într-un lexicon, nota despre Tușnad că este ,,una din cele mai frumoase stațiuni ale Ardealului situată la 656 m altitudine, are trei străzi, 550 de camere de închiriat, nouă izvoare de apă minerală, băi amenajate, poștă, telegraf; izvorul principal are apă alcalină, celelalte au apă călduță cu conținut de sare și fier''.
În primele decenii ale secolului XX, pe terenul mocirlos de la sud de gară este amenajat de către un antreprenor lacul Ciucaș (început încă din 1893), care va fi alimentat cu apă din Olt. Ulterior, el va fi lărgit și va reprezenta unul din punctele de atracție principale ale stațiunii. Treptat, prin construirea de vile, arealul stațiunii se va extinde spre nord, către gară și de-a lungul șoselei. Un fapt cu semnificație deosebită pentru această perioadă îl reprezintă oficializarea denumirii Tușnad-Băi, prin ordinul 39141 din iulie 1913 și stabilirea arealului stațiunii la circa 100 ha pe versanții defileului Oltului. În perioada interbelică apar vile noi în zona de nord, se diversifică modalitățile de tratament prin amenajarea unor spații pentru hidroterapie, inhalații și se încearcă tratamente cu nămol. La 6 noiembrie 1934, printr-o Decizie a Ministerului de Interne, stațiunea este separată de comuna Tușnad de care aparținea, fiind declarată comună de sine stătătoare sub numele Băile Tușnad.
După încheierea celui de-al doilea război mondial se asigură alimentarea cu apă potabilă și introducerea energiei electrice. Paralel cu acestea se înfăptuiesc lucrări ce vizează modernizarea dotărilor medicale, sporirea gradului de confort la vilele din localitate, amenajarea unei Case de cultură și a unei săli de spectacol lângă lacul Ciucaș. În ultimii ani ai regimului comunist în localitate s-au ridicat mai multe blocuri care au alterat pe alocuri specificul de stațiune montană a localității.
Amplasament geografic
Băile Tușnad sunt situate în partea sudică a depresiunii Ciucului, la o altitudine de 650 m, între munții Harghita și Bodoc, într-un splendid defileu al Oltului. Poziția în teritoriu îi conferă un cadru deosebit de pitoresc, cu aer puternic ozonat, bogat în aerosoli rășinoși și ioni negativi care fac ca stațiunea să dispună de un bioclimat montan tonic, favorabil reconfortării psihice.
Climă
Înconjurată de brazi seculari, stațiunea beneficiază de aer curat, ozonizat, bogat în aerosoli și ioni negativi și de un climat subalpin. Temperatura medie anuală este de 8°C (iulie 17,5°C, ianuarie -7°C) și ierni reci, nebulozitate redusă. Poziția geografică a localițtății Băile Tușnad in mijlocul Carpaților Răsăriteni, într-un culoar de vale și la o altitudine medie de 650 m, determină existența unui topoclimat specific manifestat pe fondul general al climatului montan de înălțime medie. Caracteristicile acestuia sunt determinate de mai mulți factori locali între care: încadrarea localității de masive și culmi aflate la 1000 - 1200 m, ce nu stânjenesc deplasarea la altitudine a maselor de aer care frecvent au proveniență vestică precum și situarea ei pe fundul unui defileu îngust și adânc care-i oferă o notă de adăpost și un grad de umiditate mai mare; desfășurarea defileului pe pe direcție nord-sud, care ușurează transferul aerului pe această coordonată între cele două depresiuni; un grad de împădurire foarte ridicat, ceea ce facilitează variații reduse în regimul de umiditate și puritate al aerului.
În condițiile unei circulații frecvente ale maselor de aer vestice, mai umede, în regiunea montană și în spațiul strict al defileului cad 800 - 85- mm de precipitații repartizate neuniform pe timpul anului. Cele mai multe sunt în aprilie - iunie, iar mai scăzute din a doua parte a lunii august și până în octombrie.
Hidrografie
Artera hidrografică principală care nu numai că străbate localitatea, dar adună întreaga rețea de văi secundare este Oltul. Acesta, pe cei aproape 80 km cât măsoară de la izvoare, strânge apele din munții Harghita, Hășmaș, Ciuc și din Depresiunea Ciuc ajungând în defileu sub forma unui curs viguros. Afluenții Oltului coboară de pe culmile munților Pilișca și Ciomatul având lungimi diferite. Cei de pe dreapta sunt ceva mai lungi (1 - 2,5 km), au bazin de recepție larg și un curs inferior puternic adâncit între creste și turnuri de andezit. Deși au o scurgere permanentă, debitele suferă fluctuații puternice determinate de precipitații. Între acestea, mai însemnate sunt Valea Minelor și pârâul Corbului. Afluenții de pe stânga sunt foarte scurți (sub 1 km lungime), au pantă longitudinală mare, sunt mai puțin adânci și au o scurgere temporară. Cel mai însemnat este pârâul Cetății cu bazin pe cele două conuri vulcanice secundare, ce alcătuiesc vârfurile Cetății și Surduc.
Existența reliefului muntos vulcanic și mai ales stratificarea formațiunilor aduse de erupții (diferite lave andezitice, piroclastite, cenușă etc.) asigură un potențial mineralogic și chimic complex pentru apele din precipitații. Acestea, după ce le străbat și încorporează cantități însemnate de săruri, revin la suprafață ca izvoare minerale.
Împrejurimi și atracții turistice
Piatra Șoimilor (alt. 848 m)
Wellness Tușnad
Club Aventura
Lacul Sfânta Ana (alt. 950 m) situat la 2 km sud-est de stațiune, lac de origine vulcanică, unicat în Europa Centrală și de Est.
Lacul "Tinovul Mohos" (alt. 1056 m) situat lângă Lacul Sfânta Ana, declarat rezervație naturală, adăpostește specii rare de plante;
Miercurea Ciuc (30 km): Cetatea Miko: muzeul etnografic;
Mănăstirea Franciscană din Șumuleu Ciuc (35 km) care deține una din cele mai rare instalații de orgă din Ardeal;
Siculeni - monumentul secuilor;
Odorheiul Secuiesc: cetate medievală ce datează din sec XVI;
Sfântu Gheorghe, Muzeul Național Secuiesc, Muzeul de Artă, Biserica Reformată, în stil gotic (sec XIV);
Balvanyos - Ruinele cetății Balvanyos, Cimitirul păsărilor (prăpastie cu emanații de hydrogen sulfurat) din Balvanyos;
Cheile Varghișului – Poiana Narciselor (monument al naturii).
Biborțeni - Localitate cu izvoare de apă minerală.
Sărbători folclorice
Festivalul Cântecului, dansului și portului popular din Balvanyos, anual în luna iunie;
Festivalul Folcloric de la cetatea Ica - Comuna Cernat, anual în iulie;
Alaiul mascat - Comuna Cernat, anual în luna decembrie.
Artizanat
Corund, ceramică cu motive florale pe nuanțe de albastru și verde, împletituri din răchită.
Specialități gastronomice
Supă de chimen, papricaș, gulaș, musaca, pogăci, kurtoskalacs, supă de varză albă cu smântână, ciuperci umplute.
Acces
Rutier: Brașov – Sf. Gheorghe – Băile Tușnad – Miercurea Ciuc DN 12 la 67 km de Brașov, 37 km de Sf. Gheorghe, 32 km de Miercurea Ciuc; Bacău – Comănești – Miercurea Ciuc DN 12 A.
Feroviar: magistrala București – Brașov – Sf. Gheorghe – Băile Tușnad – Ciceu – Deda – Baia Mare, stație Băile Tușnad.
Personalități
Iosif Blaga (1864 - 1937), președinte al Societății Balneare Băile Tușnad
Mihai Șerban (1877 - 1947), ctitorul primei biserici românești din oraș;
Zoltan Czaka (1932 - 2013), jucător de hochei pe gheață.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Băile Tușnad se ridică la 1.372 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.641 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (83,24%), cu o minoritate de români (7,65%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (74,49%), cu minorități de ortodocși (7,43%), reformați (5,83%) și martori ai lui Iehova (1,02%), iar pentru 8,82% nu se cunoaște apartenența confesională.
Evoluție istorică
Politică și administrație
Orașul Băile Tușnad este administrat de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Zsolt Butyka[*], politician independent, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Text adaptat după articolul „Băile Tușnad” de pe Wikipedia, disponibil sub licența CC BY-SA 4.0. Fotografia: Wikimedia Commons.
